Cuvânt cheie: Alegerea/Predestinarea

1. Petrus 1,2

Online seit: 09.08.2021     Locuri din Biblie: 1. Petrus 1; Epheser 1; Epheser 2     Cuvinte cheie: Auserwählung; Doppelte Prädestination; Prädestination     Vorlesezeit: 20 min

Die göttliche Erwählung war für diese Juden nichts Neues; sie waren Teil des auserwählten Volkes Israel gewesen. Gott hatte Israel „erwählt“, um es in eine besondere Bundesbeziehung mit sich selbst als sein ... mai mult„heiliges Volk“ zu bringen (5Mo 7,6-8). Petrus spricht hier jedoch von einer anderen Art der Erwählung. Die Erwählung Israels war eine kollektive und nationale Sache, während diese Erwählung persönlich und individuell ist.

1 Petru 1.2

Online seit: 31.08.2021     Locuri din Biblie: 1 Petru 1; Efeseni 1; Efeseni 2     Cuvinte cheie: Alegerea/Predestinarea; Predestinare; Predestinarea dublă

Alegerea divină nu era ceva nou pentru acești iudei; ei erau parte din poporul ales al lui Israel. Dumnezeu „alesese” pe Israel pentru a-l aduce într-o relație deosebită de legământ cu El ca „popor ... mai multsfânt” al Său (Deuteronomul 7.6-8). Petru, însă, vorbește aici de un alt fel de alegere. Alegerea lui Israel a fost un lucru colectiv și național, în timp ce această alegere este personală și individuală. Ea nu stă în legătură cu tatăl lor Avraam, așa cum era în cazul lui Israel, ci cu „Dumnezeu, Tatăl”.

Iuda 4; Proverbele 16.4; 2 Petru 2.1

Online seit: 23.04.2022     Locuri din Biblie: Iuda 4; Proverbele 16.4; 2 Petru 2.1     Cuvinte cheie: Suveranitate; Predestinarea dublă; Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius

Este remarcabil faptul că Duhul Sfânt spune despre acești oameni imediat după aceea că ei erau deja înscriși de mult timp pentru această judecată. Așadar, înainte de a se face vreo descriere a acestor oameni, se spune că ... mai multjudecata asupra lor este deja stabilită. Calvin a dedus de aici că anumiți oameni au fost deja respinși veșnic de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, așa cum alții sunt aleși veșnic. Dacă ar fi așa, ...

Predestinare dublă?

Online seit: 23.04.2022     Cuvinte cheie: Calvin/Arminius; Alegerea/Predestinarea

Dacă nu ar fi fost păcatul, omul ar fi trăit veșnic pe pământ și nu în cer. Și mulți dintre cei care nu au fost aleși înainte de întemeierea lumii vor trăi și ei pe pământ pentru eternitate! Toți cei care ... mai multsunt răscumpărați din păcatul lor și nu sunt aleși mai dinainte din veșnicie (de exemplu, credincioșii din Împărăția de o mie de ani) vor locui în veșnicie pe pământul nou, curățat, nu în cer (Apocalipsa 21.1-8). Pe lângă aceasta, Dumnezeu a ales un anumit grup (mădularele Bisericii) pentru a primi toate binecuvântările cerești și pentru a locui acolo în cer, în veșnicie, cu El; Biserica (Adunarea) va fi cortul lui Dumnezeu la restul oamenilor răscumpărați.

Este adevărat, că nu toți oamenii pot crede?

Online seit: 25.04.2022     Locuri din Biblie: Marcu 16.16; Ioan 3.16; 1 Timotei 2.4-6: Tit 2.11; Evrei 2.9; 2 Petru 3.9     Cuvinte cheie: Suveranitate; Predestinarea dublă; Alegerea/Predestinarea; Planul lui Dumnezeu; Calvin/Arminius

Aceste pasaje (vezi mai sus) ne dau o mărturie clară și fără echivoc a harului divin față de toți, fără a lua în considerare responsabilitatea omului sau planurile veșnice ale lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu arată clar ... mai multcă omul este responsabil și că Dumnezeu poate acționa fără restricții. ...

Predestinarea – consecința credinței noastre?

Online seit: 25.04.2022     Locuri din Biblie: Efeseni 1.4; Romani 8.29,30; Romani 9     Cuvinte cheie: Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius

Privită din acest punct de vedere, doctrina predestinării este o comoară infinit de mângâietoare pentru creștinul credincios. El învață din ea că toată fericirea lui se bazează pe dragostea eternă și pe planurile eterne ... mai multale lui Dumnezeu. Această conștientizare îl desprinde de sine însuși și îl aduce într-o legătură mai strânsă cu Dumnezeu. Îi așază picioarele pe un teren ferm, de neclintit, căci ce este mai sigur decât dragostea veșnică a lui Dumnezeu? Ea înlătură orice gând despre propria activitate și propriul caracter ales; căci „nu este [sau: nu depinde] de la cine vrea, nici de la cine aleargă, ci de la Dumnezeu, care Se îndură” (Romani 9.16). Din păcate, omul a abuzat de acest adevăr glorios și l-a pus ca o piatră de poticnire în calea păcătosului pierdut. Nimic nu este mai contrar Scripturii și planului Duhului Sfânt decât această utilizare greșită. Predestinarea este un adevăr care trebuie învățat în Biserica (Adunarea) lui Hristos, dar nu este potrivit pentru predicile adresate lumii. Păcătoșilor pierduți trebuie să li se propovăduiască Evanghelia harului lui Dumnezeu în Hristos; trebuie să li se ceară în locul lui Hristos să se împace cu Dumnezeu. Chiar dacă predicatorul Evangheliei știe că vor crede doar atâția câți sunt rânduiți pentru viața veșnică, el nu trebuie să includă predestinarea în predicarea sa. Dacă o face, el discreditează proclamarea harului lui Dumnezeu și simțul responsabilității omului în ceea ce privește acceptarea Evangheliei. Niciodată apostolii nu au procedat în acest mod. Ei au predicat Evanghelia tuturor creaturilor; i-au determinat pe oameni să creadă. Dar ei îi instruiau cu privire la predestinare doar pe cei care credeau adevărul creștin. Așa că se cuvine și acum să se procedeze la fel. Doctrina predestinării este la locul ei în interiorul casei, pentru întărirea și mângâierea credincioșilor. Diavolul este cel care i-a atribuit un loc în afara casei, pentru poticnirea sufletelor îndurerate.

Online seit: 04.05.2022     Locuri din Biblie: Romani 9.18,19; 1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9     Cuvinte cheie: Suveranitate; Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius

Subiectul referitor la suveranitatea lui Dumnezeu, pe de o parte, și la responsabilitatea omului, pe de altă parte, i-a frământat și uneori divizat pe creștini timp de multe secole. Chiar și astăzi, aici și acolo se duc bătălii ... mai multaprige - sub drapelul susținerii adevărului lui Dumnezeu. Dacă această bătălie poate fi câștigată cu adevărat de o parte sau de alta rămâne o întrebare deschisă. În această bătălie, oamenii vor adesea să joace ambele părți ale monedei una împotriva celeilalte, pentru că sunt mulțumiți doar cu un sistem de gândire în care totul poate fi explicat în mod omenesc și logic. Când vine vorba de mântuirea omului, unii sunt de părere că alegerea făcută de Dumnezeu este valabilă de neclintit (ceea ce este adevărat), astfel încât omul nu poate evita acest „har irezistibil”. Ceilalți îl văd pe om atât de liber în deciziile sale, încât cred că omul se are principial pe sine însuși în propriile mâini, ca să devină mântuit sau nu. Dar există și tot mai mulți creștini care încearcă să meargă pe o cale de mijloc, recunoscând mai mult sau mai puțin smeriți că gândurile și căile lui Dumnezeu sunt mai înalte decât cele ale omului (Isaia 55.9).