O cunoștință din Jamaica a murit după o lungă boală. Știind cât a suferit familia ei din cauza bolii ei, sunt tentat să întreb: De ce a fost bolnavă atât de mult timp? De ce nu a vindecat-o Domnul? De ce cei care sunt răscumpărați prin sângele lui Hristos trebuie să sufere atât de mult?

Unii prieteni creștini îmi spun că o astfel de suferință este inutilă și că ar trebui pur și simplu să „pretindem” vindecarea care ne „aparține” ca fii ai lui Dumnezeu. Aș dori să citez dintr-un articol pe care mi l-au dat: „Vestea bună este că Isus a realizat deja vindecarea ta pe cruce, când a murit în locul tău pentru păcatele tale și a pus la dispoziția ta tot ceea ce ai nevoie: vindecare, integritate, eliberare, libertate, victorie. Trebuie doar să învățăm să le primim prin credință, la fel cum am primit mântuirea noastră veșnică prin credință. Toate acestea sunt disponibile pentru noi și avem dreptul la ele dacă credem că Isus ne-a ispășit păcatele pe cruce și dacă acceptăm această ispășire.”

Sună tentant și plauzibil, nu-i așa? Dumnezeu este omnipotent [Apocalipsa 1.8] - atunci nu ne poate elibera de toată suferința noastră? Și Dumnezeu este dragoste [1. Ioan 4.8] - nu va face El același lucru? Nu a murit Isus pentru a ne elibera de boală și sărăcie?

O altă cunoștință credea aceasta din toată inima. Când s-a îmbolnăvit grav de cancer, ea pur și simplu și-a „revendicat” vindecarea. Era convinsă că Dumnezeu trebuia să o vindece, altfel El nu ar fi fost adevărat - dar El nu a vindecat-o! În acest moment, ea a început să aibă îndoieli serioase și s-a întrebat: „Chiar se poate avea încredere în Dumnezeu?”

Mulți oameni se luptă cu aceleași întrebări semnificative. Aceste întrebări ating esența caracterului lui Dumnezeu - credincioșia Sa, puterea Sa, dragostea Sa și voința Sa. Ne învață Biblia cu adevărat că nu trebuie să fim niciodată tulburați, bolnavi sau săraci? Ar trebui să ne gândim la Dumnezeu ca la un uriaș automat cosmic care are bunurile (vindecare, eliberare, siguranță, libertate, prosperitate etc.) pe care să le livreze de îndată ce punem „monedele credinței” potrivite și ne „revendicăm drepturile”?

La fel cum se îndepărtează de un automat nesigur, oamenii dezamăgiți s-au îndepărtat de Dumnezeu pentru că tot ceea ce știu despre Dumnezeu se bazează pe această noțiune nedemnă. Autostrăzile și drumurile secundare ale mărturisirii creștine sunt pline de epavele triste ale celor care s-au îndepărtat de Dumnezeul cel adevărat și viu din cauza unor astfel de afirmații false.

Desigur, Domnul ar putea vindeca orice persoană bolnavă dacă ar vrea. Biblia ne învață că puterea Sa este infinită și că El nu este limitat în puterea Sa atunci când noi suntem deficitari în a-L cunoaște sau incapabili să ne sprijinim pe puterea Sa. El acționează în conformitate cu planul Său, care oferă ce este mai bun pentru fiecare dintre noi și, în cele din urmă, pentru propria Sa glorie. Prin urmare, El nu ne dă fiecăruia dintre noi aceeași măsură de sănătate fizică și bunăstare, și nici nu ne dă aceste lucruri în funcție de ascultarea și credința noastră.

Nu găsim nicio dovadă că Petru a avut mai multă credință decât Iacov; totuși, Dumnezeu a permis ca Iacov să fie ucis, iar Petru să fie eliberat în mod miraculos din închisoare (Faptele apostolilor 12.1-17). Pavel a fost un om credincios, dar viața lui a fost plină de tot felul de suferințe (2. Corinteni 11.23-30). Ștefan a fost umplut de Duhul Sfânt, dar a fost ucis violent de o mulțime furioasă (Faptele apostolilor 7.54-59)[1].

Salvarea deplină și gratuită, pe care o primim în momentul în care credem în Evanghelie, nu promite eliberarea de boală, depresie și sărăcie. Da, putem apela la harul lui Dumnezeu atunci când ne aflăm în aceste circumstanțe dificile și vom experimenta întotdeauna că „harul Lui este de ajuns” (2. Corinteni 12.9). Dar noi încă trăim într-o creație care „geme” (Romani 8.22) și suferă consecințele păcatului.

Doar atunci când Hristos va veni la răpire vom fi complet eliberați de suferință și moarte (1. Tesaloniceni 4.16). Atunci El va „transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale” (Filipeni 3.21) și nu vom mai face parte din această „creație care geme” atunci când „moartea este înghițită de biruință” (Romani 8.22; 1. Corinteni 15.54). Până atunci, avem nevoie de sprijin, astfel încât să putem trăi pentru Dumnezeu în mijlocul suferinței.

Pavel spune: „Trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu prin multe necazuri” (Faptele apostolilor 14.22). Dar tot el spune: „Nu cădem de oboseală, ci chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, totuși cel dinăuntru se înnoiește zi de zi” (2. Corinteni 4.16).

Tradus de la: Wohlergehen und Wohlstand?
Titlul original: „Healthy, Wealthy and Wise?”[2]
din Grace & Truth Magazine, Danville, Colecția anuală 76, aprilie 2009.

Traducere: Ion Simionescu